Pentru că sezonul rece se apropie iar acest lucru nu constituie un impediment pentru pescarii adevăraţi, dorim să realizăm în continuare o serie de articole care au ca specific pescuitul la copcă.
Pentru început vom discuta despre ceea ce avem nevoie atunci când ieşim la o partidă pe gheaţă.

Deşi peştii sunt aceiaşi, odată cu schimbarea conditiilor climaterice se schimbă şi ustensilele şi tehnicile folosite la capturarea acestora. Vom discuta despre vestimentaţie, lanseta de copcă, varga de copcă, momeli, cu ce facem copca şi alte aspecte mai mult sau mai putin importante. Deşi fiecare pescar are stilul propriu, se trasează totuşi anumite linii comune în pescuitul la copca.

Având în vedere condiţiile nefavorabile practicării acestui sport atât de plăcut, este necesar să ne echipăm corespunzător pentru a face faţă cu brio frigului şi a adierilor de vânt care sunt atât de supărătoare în această perioadă.
Un echipament adecvat, implică folosirea unor haine cât mai călduroase. Deşi majoritatea sunt destul de groase, este de preferat să optăm pentru ceva care nu ne inhibă liberatatea de mişcare.

Sunt recomandate o jachetă calduroasă, de preferinţă impermeabilă, pantaloni căptuşiti, bocanci căptuşiti, mănuşi, cu sau fără vârful degetelor.  Mănuşile fără degete sunt o alternativă de luat in seamă, întrucât ne ajută foarte mult atunci când trebuie să schimbăm momeala. Este de preferat să ne protejăm şi zona capului, întrucât în acea zonă sunt resimţite cel mai puternic adierile vântului. Protecţia la care mă refer, nu se limitează la o simplă caciulă, este de preferat să folosim o glugă, poate cea din dotatea jachetei cu care suntem echipaţi. Este foarte important să ne protejăm cât mai bine extremităţile (degete, urechi, nas, etc), ştiut fiind faptul că ele sunt primele afectate de frig.

Cum totul în jurul nostru este alb, mai puţin gaura facută în gheaţă, este necesar să folosim o pereche de ochelari de iarna. Pot fi folosiţi cu succes ochelarii de soare sau ochelarii special concepuţi pentru a proteja ochiul de lumina puternică în anotimpul rece.
Un termos cu o bautură caldă este un prieten de nădejde atunci când petrecem câteva ore în frig. Nu sunt recomandate băuturile alcoolice, întrucât efectul pe termen lung nu este benefic.
Pentru cei mai friguroşi dar dornici să pescuiască la copcă, există în comerţ plasturi termici. Aceştia degajă caldură în contact cu pielea pentru o anumită perioadă de timp.
Se pot folosit de asemenea accesorii încălzite. Dintre acestea enumeram câteva foarte interesante, produse de cei de la EXO: vestă incalzită, guler încalzit, mănuşi încălzite, tălpici încălzite.

Echipaţi corespunzător pentru a face faţă temperaturilor scăzute, putem prospecta balta pentru stabilirea locului în care urmează să ne instalam şi să facem copca.

Trebuie să acordăm o atenţie deosebită locurilor apropiate de mal, stuf sau în zonele în care apa curge, întrucât în acele locuri gheata este deseori mai subţire. Atenţie la primii paşi!
Atunci când ne alegem locul unde urmează să campăm, este de preferat ca gheaţa să aibă peste 15 cm grosime, în caz contrar riscând să avem surprize neplăcute. De asemenea, pentru a preîntâmpina anumite neplăceri, este de preferat ca locul să nu fie aglomerat cu prea multe persoane.

Copca se poate face de regulă cu un obiect contondent (toporişcă) prin cioplirea gheţii până obţinem o gaură suficient de mare pentru a putea pescui.

Deşi eficientă, această modalitate are şi dezavantaje. Zgomotul creat poate deranja atât peştii cât şi pe ceilalţi pescari prezenţi pe baltă.

Altă medotă mai “elegantă” este cea în care folosim o freză pentru copcă.
Această metodă este de preferat intrucât gheata este raschetată în straturi mici, asigurându-ne astfel că nu spargem mai mult decât este necesar. Zgomotul generat de această metodă este nesemnificativ.
Ne putem folosi de asemenea, pentru a mări diametrul găurii, de un ferăstrău cu lamă lungă şi îngustă, pentru a putea tăia în unghi cât mai ascuţit. Putem mări astfel copca la dimensiunile dorite. Nu se ştie niciodată când captura poate fi mai mare decât copca…

Copca fiind pregatită, putem trece la pregătirea ustensilelor pentru pescuit.

Vă invităm să ne împărtăşiţi din experienţele voastre în materie de pescuit la copca, să ne daţi un sfat sau, de ce nu,  să ne contraziceţi în cele scrise.

Fir întins!

Tehnologia Okuma, Blade Body Design, are ca scop îngustarea profilului mulinetei, reducând astfel masa mulinetei si oferindu-i acesteia un aspect mult mai compact şi surprinzător de ascuţit.

  Mai multe informaţii direct de la producător – Okuma.

Sistemul patentat Okuma BaitFeeding permite pescarilor să dezactiveze tamburul mulinetei permiţând astfel capturii să se mişte liber. Sistemul BaitFeeding presupune existenţa unui angrenaj secundar micro-ajustabil (piedică secundară), dispus în partea din spate a mulinetei, care asigură o ajustare fină a mişcării tamburului. Pentru dezactivarea acestui sistem nu este nevoie decât să apăsati pe butonul situat in imediata apropiere a sistemului de reglaj.

Baitfeeding System

Sistemul Hydro Block presupune montarea unei garnituri de cauciuc în partea superioară a tamburului. Această garnitură de cauciuc previne intrarea apei sau a altor corpuri străine in angrenajele mulinetei. Sistemul Hydro Block vă asigură că mulineta dumneavoastră va funcţiona mereu la un nivel optim.

Hydro Block System

Acest sistem permite angrenarea instantă a rotorului eliminând astfel mişcarea înapoi a tamburului, intâlnita la multe mulinete. Acest lucru este posibil prin folosirea unui rulment special (oţel inoxidabil) care permite rotorului învârtirea intr-o singură directie asigurând astfel o pozitionare fermă şi precisă a tamburului.

Antirevers instantaneu

RES II – sistem de echilibrare

Sistemul RES II reprezintă un sistem de echilibrare a rotorului. Această a doua generatie a sistemului RES incorporează o greutate echilibrată electronic plasată în rotor. Această greutate este folosită pentru un echilibru precis eliminând astfel mişcările necontrolate ale tamburului.

RES I I- Rotor Equalizing System II

DFD - Sistem dual de tragere
DFD încorporează ambele suprafeţe ale tamburului pentru a maximiza presiunea de tragere, eficienţa şi miscarea precisa a tamburului. Montat in partea de sus a tamburului şi protejat de sistemul Hydro Block, se află un sistem multi disc care functionează în tandem cu un sistem secundar de tragere care este montat sub tambur. Presiune egală este aplicată ambelor suprafeţe ale tamburului pentru maxima stabilitate.

Dual force drag system

Mai multe informaţii direct de la producător – Okuma

EOS – Sistem de oscilatie eliptica

Sistemul EOS foloseşte componente oscilante eliptice care asigură o aplicare exceptională a firului, o cursă mult mai fină şi o durată de viată prelungită a angrenajului. Este patentat in numeroase ţari şi reprezintă “sufletul” mulinetelor de spinning din clasa de mijloc şi cea superioară ale producătorului Okuma.

Exemplificare EOS

EOS in esenţă

Mai multe informaţii direct de la producător – Okuma

 
 
Capra neagră (Rupicapra rupicapra) este un animal care face parte din familia Bovidae, subfamilia Caprinae.Animalul are o înălţime între 110 si 130 cm, are o coadă scurtă (maximum 8 cm), având înălţimea la greabăn de 75 cm, cântărind între 30 şi 50 de kg. Are un corp relativ scund, picioare musculoase cu copită despicată, un gât relativ lung terminat cu un cap scurt prevăzut la ambele sexe cu două coarne inelate şi încovoiate spre îndărăt. In spatele coarnelor se găsesc două glande care secretă în perioada de împerechere un lichid cleios cu miros neplăcut. In timpul verii capra neagră are o culoare spălăcită brun-roşcată, partea inferioară a corpului fiind alb gălbui, având pe spate o dungă neagră. Iarna culoarea caprei este brun închis, brun ngricios, fiind alb pe abdomen şi picioare, capul fiind de culoare albă-gălbuie, pe creştet având o dungă de culoare închisă.

Animalul trăieşte în grupuri de 15 – 30 de capre formate din capre tinere şi femele. Această structură socială se schimbă în funcţie de anotimp. Vara un animal stă tot timpul de pază pentru a da la timp în caz de primejdie semnalul de alarmă. Iarna această supraveghere este mai puţin severă, grupurile conduse de un ţap, putându-se amesteca între ele. In luna noiembrie este perioada de împerechere, ca la sfârşitul lunii mai să fie primele fătări de iezi care ţin până la începutul lui iunie. Perioada de gestaţie la caprele negre durează 6 luni, iezii devin maturi la vârsta de trei ani, iar o capră neagră poate trăi între 15 şi 20 de ani. Hrana lor constă din măceşe alpine, muguri şi vlăstari de foiase sau conifere, frunze de plante diferite, iarna caprele consumă muşchi sau licheni. Pericolele la care sunt expuse caprele negre sunt căderile de stânci, animalele de pradă ca râsul, lupul, ursul, vulturul .Cu toate acestea, numărul caprelor negre nu este periclitat de prădători, ci de cel mai de temut duşman al naturii, în general, şi anume omul. Braconajul a eliminat o dată capra neagră din Munţii Rodnei, la începutul anilor ’20, când armele rămase după primul război mondial au fost folosite fără discernământ. Repopularea artificială a acestei zone a readus capra neagră în Munţii Rodnei, dar, chiar şi aşa, a fost nevoie de declararea speciei ca „monument al naturii“ pentru a o salva de la dispariţia totală.

Capra neagra este regasita cu predilectie in regiunile stancoase si pe pajistile alpine din Europa, in special, in Carpati (Retezat, Parang, Fagaras, Bucegi), Pirinei si Alpi, si din Asia Mica.

 
 
Organizaţia de mediu WWF (World Wide Fund for Nature), Agenția pentru Protecția Mediului Olt și Agenția pentru Protecția Mediului Teleorman au organizat sâmbătă, 6 noiembrie, la Confluența Olt-Dunăre, în localitatea Islaz din județul Teleorman, o acţiune de plantare a peste 3 hectare cu plop alb şi salcie albă. Scopul acestei activități este crearea unor zone de cuibărit și liniște pentru populația de cormoran mic, implicarea comunității locale şi sporirea gradului de conştientizare cu privire la importanţa ecologică a acestor păsări şi la ameninţările la care sunt supuse.

Evenimentul face parte din proiectul LIFE Nature „Conservarea transfrontalieră a cormoranului mic (Phalacrocorax pygmaeus) şi raţei roşii (Aythya nyroca) în situri cheie din România şi Bulgaria” (pe scurt, „Green Borders – Frontiere Verzi”), demarat, în ianuarie 2009, de WWF Programul Dunăre-Carpați România în parteneriat cu Agenţia pentru Protecţia Mediului Olt, Agenţia pentru Protecţia Mediului Teleorman, Societatea Ornitologică Română, WWF Programul Dunăre-Carpaţi Bulgaria, Parcul Natural Persina din Bulgaria şi Ferma Rotunda, o pescărie din judeţul Mehedinți.

„Distrugerea zonelor de cuibărire ale populațiilor de cormoran mic și rață roșie a fost identificată drept una dintre principalele amenințări la adresa celor două specii, astfel că activitatea de plantare de astăzi – de reconstruire a „casei păsărilor” – se înscrie în rândul acțiunilor care sunt implementate pentru conservarea acestora.”, a declarat Cristian Tetelea, coordonatorul proiectului.

Mai mult decât atât, evenimentul de sâmbătă, „Facem casă bună cormoranului!”, a prezentat acțiunile care se vor derula în cadrul proiectului şi beneficiile pentru comunitățile locale, propunându-şi să faciliteze interacțiunea între parteneri, comunitatea locală și mass-media și să implice participanții într-una dintre activitățile concrete din proiect: plantarea de arbori.

Dacă în Delta Dunării cormoranul mic şi raţa roşie sunt protejate, aflându-se într-o rezervaţie a biosferei, populaţia răspândită de-a lungul Dunării, atât în România cât şi în Bulgaria, se află sub continuă ameninţare, sub impactul activităţilor umane. Depozitarea deşeurilor de-a lungul apei, utilizarea excesivă a fertilizatorilor în pescării, practicarea unui turism la scară largă, toate acestea afectează calitatea habitatelor celor două specii prezente în lungul Dunării.

Obiectivul principal al proiectului „Frontiere Verzi”, implementat atât în România, cât şi în Bulgaria, este să asigure condiţiile favorabile de conservare pentru cele două specii de păsări. Concret, acest lucru presupune, în primul rând, conservarea şi reconstrucţia zonelor umede de-a lungul Dunării folosite ca zone de hrănire şi cuibărire, diminuarea pagubelor produse asupra pescăriilor de către cormoranul mic, dar şi instruirea actorilor locali (implicaţi în mare parte în activităţi de pescuit şi vânătoare), cu privire la statutul de conservare al celor două specii şi necesităţile ecologice ale acestora. Proiectul se desfăşoară pe durata a 4 ani.